Masacrul de pe 29 aprilie

Dimineata, in jurul orei 06:00, locotenentul Heinrich Skodzensky aduna garnizoana care mai ramasese sa pazeasca lagarul de la Dachau. Mai sunt doar 560 din moment ce comandantul fugise cu o seara inainte insotit de mai mult de o mie dintre soldatii SS. Locotenentul anunta intentiile de a se preda in contitiile in care americanii se apropiau de lagar.

Pe la 11: 00 Skodzensky incearca sa ofere predarea germaniilor catre americanii care intrasera deja in oras dar este ucis, pare-se dintr-o eroare. Avangarda Companiei I americane intra in lagarul de concentrare.

Imaginile pe care le vad sunt socante.  Cadavre despuiate, pe jumatate putrezite zac peste tot. Sobele crematoriului sunt inca pline de oase umane inegrite de fum.

Americanii sunt cuprinsi de oroare si manie. Intr-un acces de furie ucid prin mitraliere circa 122 de saodati germani capturati, majoritatea SS. Cateva zeci de prizonieri ai lagarului, scapati in cele din urma de oroare ii zaresc pe calaii lor ramanand neajutorati. Pentru ei ceasul razbunarii ,visat in atatea nopti de frig, foame si frica, a venit. Pana sa poata fi opriti omoara, de multe ori cu mainile goale, circa 40 de soldati germani.

In jurul orei 12 toti soldatii germani sunt luati prizonieri, chiar si cei din spitalul lagarului sunt ridicati din paturi. Mai sunt 358 dintre ei si sunt adusi in curte.

Un mitralior american, poreclit “Birdeye” isi pierde cumpatul. Striga: “Incearca sa scape!” si apoi deschide focul cu mitraliera sa calibrul 30. Un locotenent vine din spate si-l arunca de la mitraliera intrebandul “Ce dracu ai patit? ” Dar deja o parte dintre nemti sunt la pamant.

Ordinea e restabilita pentru un sfert de ora. Poarta lagarului e deschisa de o reporterita si prizonierii lagarului sunt liberi. O parte dintre ei incearca sa fuga dar sunt intorsi inapoi.

O cearta spontana izbucneste intre Generalul Linden si Colonelul Sparks. Dupa 10 minute Linden pleaca de acolo. Lucrurile par a se calma. Sparks raporteaza cartierului general al regimentului toate intamplarile din ziua respectiva. Prizonierii germani sunt aliniati si sunt adusi in curtea spitalului.

Colonelul Sparks instaleaza un post de comanda in afara lagarului si-l asteapta pe Generalul Frederick, superiorul sau. in tot acest timp Compania I se pregateste de asaltul pe care il pregateste asupra Munchen-ului. Toti sunt nerabdatori dar si tematori. Starea de spirit nu e din cea mai buna. 2 locotenenti americani sosesc in lagar; sunt primii medici americani care ajung aici. Cei doi vor asista inmarmuriti la scena ce-i asteapta acolo.

Locotenentul Jack Bushyhead, un indian veritabil cu origini Cherokee din Oklahoma, se aseaza la mitraliera. Germanii prizonieri sunt pusi in linii langa zid dupa care sunt mitraliati succesiv. 346 dintre ei cad sub rafalele de gloante. Altii sunt ucisi de catre prizonierii tinuti in lagar. Armele lor sunt lopeti sau topoare.

Cand se lasa linistea cadavrele germanilor zac nemiscate langa zid. Unul din medicii americani aude zgomotul de mitraliera si ajunge acolo imediat ce impuscaturile inceteaza. Ulterior va face o schita exacta a scenei.

Celalalt medic conduce o inspectie asupra celor impuscati. Toti germanii capturati sunt fie morti fie pe moarte. Nimeni din staful medical american nu incearca sa-i trateze pe raniti. Fiecare e impuscat individual.

Lagarul este cercetat pana spre orele 5 dupa-amiaza. Un raport final va arata exact numarul celor ucisi.

Americanii vor declasifica dosarul despre masacrul de la Dachau abia in 1991. Multe alte detalii se vor descoperi abia atunci: un locotenent american a impuscat 4 prizonieri germani dupa ce i-a bagat intr-o celula, altii au intors spatele unei scene in care 2 prizonieri ai lagarului in ucideau in bataie pe un prizonier german folosind o lopata. Se zice ca unul dintre cei 2 fusese castrat de catre cel pe care-l ucideau.

——————-

Din 1933 pana in 1945 206.206 prizonieri au fost inregistrati la Dachau. Numarul exact al celor morti nu este stiut si nu va fi niciodata, cel mai probabil. Mii de prizonieri de razboi rusi au fost executati aici, civili au fost trimisi aici pentru “Tratament Special”, altfel spus, pentru a fi ucisi. Mai sunt cei omorati in evacuari sau in marsuri ale mortii. Aceste morti nu au fost inregistrate, desi se presupune ca ar fi in jurul a  31.000 . Cel mai probabil evreii ucisi aici nu au fost mai mult de 5000. De altfel, dintre cei 32.000 de prizonieri gasiti aici in ziua eliberarii, 2.500 erau evrei.