Dimineata senina de la My Lai

Primele două plutoane din Compania Charlie au intrat în sat. În spatele lor, încă în lanul de orez, era al trilea pluton şi Capitanul Ernest Medina de comandă. Lt. William Calley si unii dintre oamenii lui au intrat în centru din partea de sud a satului . Nici unul dintre oameni nu a fugit, ei ştiau că soldaţii americani presupun că oricine fuge este un Viet Cong şi ar trage pentru a-i ucide. Nu a fost nici un sentiment imediat de panică. Era cam pe la 8 dimineata. Grzesik si artileria sa erau la câţiva metri nord de Calley, nu se puteau vedea unii pe alţii, din cauza vegetaţiei dense. Grzesik şi oamenii lui au început munca lor obişnuită de a scoate oamenii din casele lor, de a-i interoga şi a cauta soldati Viet Cong. Sătenii au fost stransi, şi Grzesik l-a trimis pe Meadio, care a fost în unitatea sa, să ii duca la Calley pentru continuarea interogatoriului. Grzesik nu l-a mai vazut pe Meadio apoi pentru mai mult de o oră.

Unii dintre oamenii Calley au crezut că era micul dejun, deoarece la intrarea în sat câteva familii s-au adunat în faţa caselor lor si gateau orez la foc. Fără un ordin direct, primul pluton, de asemenea, a început sa inconjoare săteni. Nu erau impuscaturi de lunesist, nici un semn de vreo unitate inamica de mari dimensiuni. Slegde si-a amintit ulterior că “în cazul în care au existat în jur unitati VC, au avut destul timp să plece înainte de a veni noi. Nu puteau merge în vârful picioarelor acolo.”

Omorurile au început fără nici un fel de avertisment. Harry Stanley a spus că un tanar din plutonul lui Calley a luat un civil prizonier si apoi “l-a împins până in locul in care stateam noi şi l-a înjunghiat in spate cu baioneta… Omul a căzut la pământ şi horcaia. Soldatul l-a ucis apoi cu baioneta sau prin impuscare…. Au fost atât de mulţi oameni ucişi în acea zi incat este greu pentru mine să imi amintesc exact cum unii dintre oameni au murit. ” Tanarul apoi “s-a indreptat spre locul in care soldatii il tineau prizonier pe un om in varsta de 40-50 de ani. L-a apucat pe acesta si l-a aruncat la pamant. Apoi a scos cuiul unei grenade M26 si a aruncat-o in omul cazut. Dupa cateva momente Stanley a vazut cateva femei batrane si cativa copii, 15-20 de persoane stranse langa templul din sat. Ei plangeau, strigau si se rugau iar cativa soldati s-au indreptat spre ei si i-au impuscat, in special in zona capului cu mitralierele.

Au fost cateva proteste din partea populatiei. Circa opt dintre ei au fost luati in liniste din casele lor si adusi in piata din mijlocul satului. Cativa strigau : ”Nu sunt V.C, nu sunt V.C!”, dar asta era greu de crezut. Calley i-a lasat pe Meadio, Boyce si alti cativa sa aiba grija de paza acestui grup.”Stii ce vreau sa faci cu ei!” i-a spus lui Meadio. Zece minute mai tarziu, in jur de 8:15, s-a intors si a intrebat: „Inca nu ai scapat de ei? Ii vreau morti.” Sledge, care il urma pe Calley, a auzit cum ofiterul i-a spus lui Meadio sa „ii faca sa dispara”. Meadio a urmat ordinele: ”Ne-am departat la cativa metri de ei si Calley a inceput sa traga. Apoi mi-a spus si mie sa trag, asa ca i-am ucis. Am folosit mai multe incarcatoare, patru sau cinci. Sunt 17 cartuse in fiecare incarcator”. Boyce s-a indepartat spre nordul satului bucuros ca nu i s-a ordonat si lui sa traga. Femeile se aruncau in fata copiilor, incercand, fara speranta, sa-i salveze. Cativa continuau sa strige : „Nu sunt V.C!!”. Altii doar:”Nu, nu…!”.

Haeberle a observat apoi un barbat si 2 copilasi indreptandu-se spre un grup de soldati. „Tot veneau spre noi, apropiindu-se incat puteau auzi fetita strigand ’Nu, nu…’. Deodata soldatii s-au intors si i-au impuscat.” Mai tarziu a vazut un mitralior deschizand din senin focul asupra unui grup de civili –femei, copii si chiar bebelusi- care fusesera stransi anterior intr-un grup. „Au incercat sa fuga. Nu stiu cati au reusit sa scape”. A vazut apoi un soldat cu o mitraliera M16 impuscand doi baieti care mergeau pe drum. Cel mai mare dintre cei doi -7 sau 8 ani- s-a aruncat peste cel mai mic incercand sa-l protejeze. Soldatul a tras pana ce amandoi au murit. Se facuse aproape ora 9 si acum toata compania Charley era in My Lai. Cele mai multe familii au fost impuscate in casele lor sau chiar la iesirea din ele. Cei care incercau sa fuga au fost bagati in buncarele construite pentru protectie in multe locuri din sat. Odata ce buncarele erau pline, aruncau grenade inauntru…”

Carter isi aminteste ca unii soldati trageau si chiuiau in tot acest timp. „Baietilor chiar le facea placere. Cand cineva rade si glumeste despre ceea ce face, inseamna ca ii face placere. Un soldat striga: „ Inca unul pentru mine!”, altul : „Trece-ma si pe mine cu unul!”. Pana si Capitanul Medina se distra. „Iti poti da seama imediat cand cineva se distreaza.” a rememorat Carter. Doar cativa soldati din compania Charley a protestat la cee ce se intampla. In cea mai mare parte, cei ce nu agreau aceste fapte si-au tinut nemultumirile pentru ei insisi…

O femeie a iesit din coliba plangand cu un copilas in brate. Plangea pentru ca alt baiat al ei fusese ucis in fata colibei. Cand femeia a fost vazuta unul din oamenii lui Medina a impuscat-o cu un M1 6 si ea a cazut. In cadere a scapat bebelusul, soldatul s-a apropiat si a inceput sa traga in el. Copilul a fost ucis de asemenea.

Ceilalti vietnamezi care nu fusesera ucisi in sat au fost condusi de catre primul pluton catre o zona din estul satului. Dupa ce Grzesik a plecat, Meadio si alti soldati au strans 7 sau 8 sateni intr-o coliba si se pregateau sa arunce grenade inauntru cand a venit ordinul sa plece si ei in estul satului. Acolo l-au gasit pe Calley cu vreo 10 -12 soldati din primul pluton impreuna cu circa 75 de vietnamezi, cei mai multi batrani, femei si copii. Calley s-a intors spre prizonieri si a ordonat : „Aruncati-i pe toti in sant!”. Soldatii s-au executat si trei-patru dintre ei i-au impins in sant. Calley a lovit o femeie cu tocul armei in timp ce o impingea in jos. Stanley isi aminteste ca: ”unii dintre ei incercau sa iasa afara. Cativa au reusit sa urce pana sus.” Caley a incepu sa-i impuste si i-a ordonat lui Meadio sa i se alature. Meadio a spus ulterior ca: „ Am inceput sa-i impuscam, eu, Mitchell si Calley. Cred ca am ucis 25-30 de oameni acolo in sant: barbati, femei si copii. Si bebelusi.” Unii au schimbat modul de tragere din automat in manual pentru a economisi munitie. Herbert Carter privea „mamele strangandu-si copii si copii cautandu-si mamele. Nu stiam ce sa fac.”.

Calley s-a intors apoi spre Meadio si i-a zis: ”Meadio, avem alta treaba de facut mai departe.” Meadio nu voia sa mai faca nimic asa ca a incepu sa se certe cu Calley. Acesta s-a intors apoi spre Robert Maples si i-a zis: ”Maples, incarca-ti mitraliera si impusca oamenii acestia!” Mapley a replicat: „N-am de gand sa fac asta!”. Ceilalti care trageau in sant nu s-au oprit pana toti cei de acolo n-au fost morti. S-au aruncat si cateva grenade. Dennis Conti isi aminteste: „ Multe femei s-au aruncat peste copii lor pentru a-i proteja, astfel ca multi copii erau vii. Cei care erau suficienti de mari s-au ridicat in picioare insa Calley i-a impuscat pe toti.”

Unii soldati n-au ezitat sa-si foloseasca baionetele. Unul dintre copilasi incerca sa deschida bluza mamei sale ucise pentru a se alapta. Un soldat l-a vazut, l-a impuscat apoi l-a taiat cu baioneta. Si alti copii au fost taiati si ucisi cu baionetele de catre soldati. Multe femei au fost violate dupa ce li s-au ucis copii. O femeie cu copilul in brate a fost prinsa si dezbracata. Copilul era ranit de gloante asa ca a cazut si a umplut-o de sange pe femeie. Soldatii n-au mai violat-o fiind murdara de sange.

Pana spre orele amiezii Compania Charley s-a asigurat ca nici una din colibele din My Lai nu mai e in picioare. Medina a ordonat ca si buncarele si tunelele de sub pamant sa fie aruncate in aer. In circa o ora My Lai nu mai exista. Cladirile din caramizi erau distruse de explozii, colibele din lemn arse si oamenii ucisi sau in agonie.

Michael Bernhardt a rezumat ulteior acea zi: „N-am intampinat nici o rezistenta si n-am vazut decat trei arme capturate. N-am avut nici un motiv. Satul era ca oricare alt sat vietnamez: batrani, femei si copii. De altfel, nu-mi amintesc sa fi vazut nici un barbat adult in tot satul, mort sau viu. Cel mai tanar prizionier avea vreo 50 de ani.”

Catre miezul noptii fortele Viet Cong au intrat in My Lai ajutand supravietuitorii sa-si ingroape mortii. Le-a luat 5 zile. Discursurile funerare au fost spuse de militantii comunisti. Nguyen Bat nu era comunist in momentul masacrului dar evenimentele l-au schimbat. „ Dupa acel omor, toti sateniii au devenit comunisti.” a spus el mai tarziu.

Cand investigatorii militari americani s-au intors in sat in 1969 au gasit 3 cimitire comune precum si un sant plin cu cadavre. Au estimat numarul celor ucisi si ingropati aici la circa 450-500 de persoane, cei mai multi femei, copii si batrani.

……………………………………………………………………………………………………………………….

Raportul oficial de dupa masacru spunea ca : „ 128 de soldati Viet Cong si 22 de civili su fost ucisi in urma unei batalii crancene.” Generalul William C. Westmoreland chiar a felicitat unitatile pentru „treaba exceptionala” facuta acolo.

Masacrul a iesit la iveala dupa ce Tom Glen, un soldat de 21 de ani, a scris o scrisoare catre generalul Creighton Abrams, noul comandant al armatei americane in Vietnam, in care acuza unitati americane de tratament abuziv asupra civililor vietnamezi. Pentru investigarea faptelor descrise in scrisoare a fost insarcinat tanarul, pe atunci, Colin Powell a carui raport nu a fost decat o incercare de spalare a masacrului.

Procesul, in care 14 ofiteri au fost acuzati, s-a dovedit a nu fi decat un fas mediatic. Singura decizie a curtii a fost inchisoare pe viata pentru William Calley, care tot timpul a afirmat ca doar a urmat ordinele superiorilor sai. Decizia a fost schimbata de presedintele Nixon in 4 ani de inchisoare militara. A facut in cele din urma 3 ani de detentie la domiciliu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *