Spaga- dedicata planurilor tale!

Nu, Dedeman e o firma serioasa, nu da spaga. Suntem noi niste bieti naivi care nu intelegem necesitatea de “consultanta” pe care o au firmele mari cand trebuie sa-si faca loc undeva.

Ah, si sunt foarte sigur ca marile retele de retail care au navalit in Bacau in ultimii 6-7 ani in Bacau au facut-o  doar respectand regilile pietei libere. Adica, vrei sa ai un bou, tre’ sa dai un ou. Mi-s curios cine o fi facut “consultanta”bacoviana.

Domnisoara Iulia

Duminica seara, inceput de stagiune. Mi-am luat bilet cu vreo 20 de minute inainte de 19:00, putin dezamagit de ultimele vizionari de pe scena bacauana. Recunosc, singurul lucru care m-a atras e faptul ca scria Strindberg pe afis, si nu-l stiam decat in postura de romancier, dupa Salonul Rosu.

M-am asezat intr-un capat de rand, pe principiul “sa n-ai iluzii ca sa n-ai deiluzii”. Si, desi a inceput cu vreo 20 de minute intarziere, n-am avut. E, dupa mine, cel mai bun spectacol pe care-l propune Teatrul Bacovia in ultimii ani. N-o sa stau sa povestesc aici, mai ales ca merita un drum la teatru pentru oricine. Ce mi-a placut e atmosfera usor ruseasca pe care o emana scena si jocul actorilor, de nord aspru al Europei, de sentimente inabusite de frig si de moralitatea scortoasa a nordicilor.

Partea foarte hazlie e cu sufleurul itindu-se de dupa perdea si iesirea din rol a actorilor pentru cateva momente. Cred ca toata sala s-a amuzat. In alta ordine de idei, m-am trezit fredonand Bolero in masina luni dimineata. Muzica mi-a placut. Piesa e din ce in ce mai buna pe masura ce trece timpul, te tine alert in permanenta.

Singurul minus e ca, dupa o repriza de scris mesaje pe sub scaun, a trebuit sa plec dupa doua treimi din spectacol. Asa ca n-am cum sa stiu cum se sfarseste si sa fac o recenzie corecta si obiectiva. Un lucru e clar : de revazut!

doua de azi

1. De fiecare data cand opream la semafor azi si cadura ma napadea, ma gandeam la racoarea serilor din Long Island, savurand un pahar de vin la resedinta marelui Gatsby. Habar n-am de ce, dar imaginea asta m-a naucit toata ziua. Si, mai ales, de ce-mi amintesc chestiile astea la vreo 10 ani dupa ce-am citit cartea lui F. Scott Fitzgerald?

2. Intr-un magazinas de pe la Narcisa, o femeie, suspect de colorata, isi pierde deodata rabdarea cu copilasul de vreo 2 ani care nu voia deloc sa o asculte: “Da’ stai naibii locului, fu..ti gura matii!”. Drept e ca mi-am pierdut vreo 2 ore incercand sa-mi lamuresc problemele logice legate de aceasta neasteptata situatie. Inca n-am gasit un raspuns.