Scriu acest articol ascultand melodia “Smokie – Lay Back In The Arms Of Someone” si gandindu-ma ca nu exista fericire fara persona iubita care sa te sustina la nesfarsit, care sa mearga cu tine pana la capatul pamantului si sa-ti demonstreze in fiecare secunda ca traiesti cu adevarat. Ar fi imposibil si totodata foarte gresit sa nu existe ceea ce cauti. Pana la urma nu trebuie decat sa vrei sa oferi si sa accepti sa ti se ofere.
Cateodata ma intreb de ce e asa de greu sa te faci inteles. Stau si ma intreb de ce dupa ce stai cu o persoana care stii ca te iubeste si care te cunoaste indeajuns de mult ca sa isi dea seama ca ai face orice ca sa o faci fericita, nu vrea sa te mai bage in seama. Si nu mai poti face nimic. Normal ar fi sa cuprinzi in brate acea persoana si sa-i spui ca iti pare rau si ca o sa fie bine. Numai ca e prea tarziu. Te trezesti singur la marginea prapastiei, trecandu-ti prin minte numai lucruri pe care cu o zi inainte nici in gluma nu te gandeai la ele.
Acum trei luni incercam cu disperare sa gasesc butonul pentru “Rewind”. Acum nu mai am baterii la telecomanda. Si m-am impacat cu gandul asta.